Descriere context:

Imobilul ce face subiectul proiectului este încadrat conform PUZ Brașov în ZIR 8, Zona istorică a Brașovului Vechi și  Zona de rezervație de arhitectură Cetatea Brașovului, ce  este definită ca fiind o continuare a țesutului tardițional medieval, denotând o transformare degenerativă în timp. Aceasta este definită din punct de vedere functional ca o zonă de locuințe și funcțiuni complementare, al cărei  parcelarul este de mai mici dimensiuni, iar construcțiile se așeaza pe o latură  de lot, fronturile legându-se prin porți care asigură continuitatea vizuală tipică pentru un țesut cu caracter semirural. 

Descriere propunere:

Tema cadru propune reamenajarea interioară și exterioară a imobilului, refacerea acoperișului și mansardarea podului, miza proiectului fiind pastrarea caracetristicilor ambientale ale acestuia atât la nivel volumetric cât și al modului de ocupare al parcelei, păstrând raportul construit – neconstruit, și a relației dintre acestea.

Lucrările punctuale de întervenție se refera la reparatii acoperis si modificarea acestuia prin introducerea unei lucarne. Se propune desfacerea invelitorii din tigla ceramica solzi tip „Tara Barsei”, acest demers a implicând introducerea în straturile acoperisului a sistemului de sipca contra sipca, pentru a asigura ventilarea naturală a zonei de pod. Totodată, în  zona aferentă mansardei, s-a introdus un termosistem de vată bazaltică montată între căpriori și astereală, izolarea termică.

Intervențiile de la la nivelul pardoselii podului se intervine prin eliminarea umpluturii existente între grinzile de lemn și se înlocuiește cu vată bazaltică rigidă.

În ceeea ce privește  tâmplăriile exterioare cât și a obloanele de lemn, s-a ținut cont de specificul arhitecturii, urmărind ca în procesul lor de recondiționare să se păstreze caracterul componentelor și să se integreze armonios în imaginea de ansamblu a clădirii și în cea a peisajului urban. 

Cromatica intervenției de restaurare a fațadelor a fost un obiect de studiu în raport cu evoluția cromatică a frontului. Astfel, s-au ales nuanțe naturale de bej deschis și verde închis la nivelul obloanelor, păstrând astfel imaginea originală a casei.

În Transilvania există peste 160 de biserici fortificate și aproximativ 100 de biserici construite în Evul Mediu. În prezent, mai mult de jumătate dintre ele se află în diverse stadii de degradare.

Dächerprogramm (programul de acoperișuri) se referă la reparația acoperișurilor aflate în stare avansată de degradare și îmbunătățirea sistematizării verticale. Principalul scop al acestor intervenții este de punere în siguranță a patrimoniului, prin asigurarea etanșeității învelitorii și prin îmbunătățirea sistemelor de evacuare a apelor pluviale.

Reparațiile de dulgherie se realizează prin tehnici tradiționale, în conformitate cu standardele conservării clasice. Reparațiile în cadrul învelitorilor impun desfacerea completă a acestora, curățarea și refolosirea celor aflate în stare bună și înlocuirea celor degradate sau completarea celor lipsă cu țigle vechi sau produse manual. Sistematizarea verticală se îmbunătățește fie prin decolmatarea jgheaburilor existente sau prin propunerea unui sistem de jgheaburi, fie prin scurgerea apei la picătură, și prin propunerea unei rigole perimetrale, care să direcționeze apa corespunzător.

Biserica evanghelică din Ormeniș

Biserica fortificată din Ormeniș Satul Ormeniș aparține comunei Viișoara , se întinde de o parte și de alta a drumului comunal 70, la aproximativ 12 km nord de orașul Dumbrăveni. Imobilul format din Biserica Evanghelică, turnul și zidul de incintă, se află aproximativ în zona mediană a satului, lângă drumul comunal principal care îl străbate, și este încadrat în Lista Monumentelor Istorice sub codul Ms-II-a-A-12738 (sec XVI-XVII).

Inițial Biserică Catolică de tip sală și cor închis drept, construcția a fost ridicată în secolul al XVI-lea, urmând completări constructive de-a lungul timpului. Corul a fost acoperit de o boltă în cruce cu nervuri, au fost adăugate cristelnița în formă de cupă (1703), altarul pe trei registre (1720) și orga (1875). În secolul XVIII biserica a fost înconjurată de un zid de incintă, de plan poligonal, neregulat, de înălțime mică, iar în colțul de sud-est a fost amplasat turnul clopotniță cu drum de strajă.

Biserica evanghelică din Vingard

Biserica fortificată din Vingard Satul Vingard, aparține comunei Șpring, de care mai aparțin și satele Carpen, Câmpenii de Sus, Cunța, Drașov, se află în partea de sud-est a județului Alba în Podișul Secașelor și se întinde de o parte și de alta a drumului comunal 106 I, la aproximativ 5 km nord de comuna Șpring. Imobilul Ansamblul Bisericii Evanghelice fortificate este format dintr-un singur corp de clădire, se află în zona centrală, pe partea de est a vetrei satului, pe dealul care mărginește satul cu acces din drumul comunal 105 A, și este încadrat în Lista Monumentelor Istorice sub codul AB-II-m-B-00391 (1461, sec. XVIII). Biserica este construită în 1461, fără turn, în stil gotic târziu. Datarea exactă rezultă dintr-o inscripție de pe portalul de vest, care afirmă că biserica a fost construită de Johannes Gereb de Vingard în 1461. În construcția bisericii s-a folosit din abundență piatră naturală la ancadramente de ferestre, portaluri, chei de boltă, socluri, cornișe, contraforturi și nervurile bolților. Piatra a fost adusă dintr-o carieră din Ighiu.

Pot fi identificate pe biserică 77 de semne de pietrar. Corul are o absidă poligonală de 5/8 și este separat de naos printr-un arc de triumf ogival. Există o criptă boltită sub cor. Corul este acoperit cu o boltă stelată cu nervuri care se sprijină pe console cu frunziș stilizat. Patru din cele cinci chei de boltă au steme. Sala bisericii avea inițial o boltă gotică, probabil boltă cu nervuri. Pietrele cheie din bolta sălii au fost păstrate ca un font de botez și ca o rozetă de cheie prinsă în perete. În secolul al XVIII-lea interiorul a fost transformat în stil baroc. Bolta semicilindrică actuală reazemă pe pilaștri adăugați, care corespund vechilor contraforturi. Bolta sălii este structurată prin arce dublouri. Portalul de vest a fost zidit mai târziu.

Biserica evanghelică din Bruiu

În prima jumătate a secolului al XIII-lea a fost construită o bazilică romanică cu hramul Sfântului Nicolae. Renovările și transformările ulterioare, în special în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea au afectat grav elementele arhitecturale romanice. Bazilica prezintă similarități cu alte biserici romanice din sate învecinate, cum ar fi Chirpăr, Hosman sau Șomartin. Din construcția inițială s-au păstrat pereții laterali ai navei și pătratul corului, precum și pereții turnului. Interiorul bisericii este determinat de lucrări executate la sfârșitul secolului al XV-lea. Stâlpii bazilicii au fost dublați de pilaștrii care poartă bolta gotică târzie. Vechile ferestre romanice au fost zidite. Pătratul corului este în prezent acoperit cu o boltă stelată, deasupra înălțându-se un turn cu trei etaje.

O scurtă istorie a restaurării unei biserici cu istorie lungă de 8 secole. Ansamblul cu primele elemente datate în secolul XII, împrejmuit printr-un zid de incintă circular oferă un spațiu exterior total, o capsulă istorică din care se percepe clădirea bisericii cu o lungă evoluție în timp. O provocare aparte a însemnat prezentarea multiplelor etape de edificare fără a produce un „cal didactic semi-jupuit”, păstrând o imagine coerentă a ambientului sacru destinat enoriașilor, fără anularea semnelor timpurilor trecute asupra monumentului, expunând totodată momentele-cheie a istoriei edificărilor și reedificărilor succesive evitând ceea ce numește teoreticianul Cesare Brandi „restauro di fantasia”, falsul în restaurare.

Urme ale unor intervenții de restaurare din prima parte a secolului XX.- pavaj în incintă, realizat din piatră de râu – au fost descoperite, păstrate și reabilitate. Zidurile sacristiei au rămas conservate în formă de ruină, iar amprenta bolții de sacristie pe peretele nordic al sanctuarului, precum și ușa de sacristie înzidită în sec.XVII. au fost marcate prin tencuieli cu texturi specifice.

Revenirea la pardoseala de cărămidă documentată prin sondajele arheologice, servește și protecției împotriva buretelui de casă, ce poate produce un atac devastator în urma introducerii lemnului nou la nivelul pardoselilor. Restaurarea portalului romanic, sculptat dintr-o piatră poroasă a ridicat probleme teoretice și tehnologice de o complexitate sporită, rezolvate – sperăm – cu succes prin echilibristică pe muchia tăioasă dintre instanța instorică și cea estetică.

Picturile murale ale navei romanice, datate la începutul sec. XV au fost dezvăluite la intervențiile de restaurare din anul 1971, apoi curățate în detaliu în 1981 de către restauratori de pictură murală. Din cele două benzi pictate inițial s-a păstrat doar banda superioară, prezentând o scenă cu Adorația magilor, având lacune datorate spargerilor pentru realizarea bolților din teracotă și a parapetului tribunei zidite în perioada gotică.

Conceptul de restaurare și conservare a suprafețelor pictate a avut implicații majore la nivelul modelării spațiului interior al navei, include prezentarea amprentelor de boltă atât pe peretele navei cât și pe arcul de triumf. Citind semnele discrete ale paramentului din spațiul navei, printr-un joc mental poate fi reprodusă atât nava romanică definită prin limita câmpului pictat (marcată pe verticală și printr-o umbră perimetrală), cât și bolțile gotice în continuarea celor păstrate în sanctuar.

Între surprizele oferite de turnul medieval cel mai timpuriu păstrat în regiune (probele dendrocronologice prelevate din grinzile de planșeu datează edificarea turnului în jurul anului 1340) merită să amintim interceptarea golului original de acces cu arc ogival pe partea nordică, precum și fragmentele de pictură murală descoperite pe fațada sudică.

Cele trei ferestre gotice cu ancadramente sculptate au scăpat de intervențiile baroce de sporire a suprafețelor vitrate, primind ca donație din partea unei congregații protestante olandeze la începutul noului mileniu un vitraj nou, însă surprinzător de decent, realizat prin technici tradiționale. Între timp vitraliile cu ochiuri hexagonale de sticlă îmbinate cu profile de plumb, montate în rame de stejar, au devenit parte a monumentului, intervenția actuală se rezumă la tratarea ramelor de stejar și completarea ochiurilor rotunde de vitraliu, obturate în zona superioară a traforajelor.

Biserica în sine este o bijuterie: clădirea iniţială, din perioada arpadiană a suferit numeroase modificări dealungul secolelor, În prima etapă, corpul romanic a fost demolat şi înlocuit cu unul gotic, mai încăpător. Pe peretele sudic al navei s-au păstrat ferestrele romanice. 

În secolul XIV, atât corul cât şi nava au fost împodobite cu picturi murale – conform obiceiurilor vremii,  pe latura nordică a navei găsim  imaginile legendei Sfântului Ladislau. Tavanul boltit al corului în secolul XV a primit o ornamentaţie de factură renascentistă foarte valoroasă, conţinănd numeroase steme, printre care şi a vicevoievodului transilvănean Barlabási Lénárd, cel care a avut un rol decisiv la înăbuşirea răscoalei din 1514 conduse de Gheorghe Doja / Dózsa György. 

În pod, în zona corului se poate citi intenţia de realizare a unui pod fortificat, asemănător celui de la Dârjiu, respectiv celor întâlnite la bisericile săseşti.  Având în vedere că cel de la Dârjiu este realizat în anii 1490, iar picturile de pe bolţile corului sunt realizate după 1514 – deci bolta a fost anterior realizată acestui an – soluţia din Daia este contemporană cu ceea a bisericilor săseşti fortificate, clasate UNESCO.

Tavanul casetat al bisericii, din 1630 este una dintre primele tavane de acest gen din Transilvania şi în mod surprinzător, are un program iconografic matur pentru vremea respectivă. Odată cu realizarea acestui tavan au fost retezate ferestrele gotice ale navei, tavanul fiind realizat la o cotă mai inferioară faţă de boltirea gotică.

În perioada reformată, contrar obişnuinţei, peretele laterale ale corului, în partea superioară au primit o ornamentaţie din tencuială, care a fost pictată la rândul ei. Turnul bisericii, ca şi galeria, sunt produsul secolului XIX, cea din urmă practic taie în două registrul legendei Sf. Ladislau. Cu ocazia realizării galeriei, s- a renunţat la accesul exterior în turn şi la galerie, fiind preferat un acces din interior, cu o scară care a mascat la rândul ei zona frescelor.

Am acceptat solicitarea de a se ocupa de problematica deosebit de complexă a restaurării bisericii reformate din Daia în anul 2005 din motive morale şi de etică profesională: după „revoluţia” din 1989, a fost începută şi relativ repede abandonată restaurarea bisericii, care – ajungând în stare foarte deteriorată tocmai datorită acestei intervenţii – timp de 25 de ani nu a putut fi utilizată  de comunitatea locală ca lăcaş de cult. Obţinând acordul proiectantului iniţial, din 2010 pas cu pas am progresat, chiar în condiţii în care lipsa de fonduri a întrerupt lucrările de restaurare sau a condus la  regândirea / simplificarea / eficientizarea  unor soluţii. 

Dincolo de necesitatea de soluţionare a urgenţelor şi a soluţiilor de protejare (de exemplu copertina de protecţie a tavanului casetat), intervenţiile  s-au axat pe trei direcţii majore:

1. recâştigarea spaţialităţii originale prin eliminarea tiranţilor metalici, realizarea unui sistem de iluminat care  nu acoperă deloc tavanul casetat şi care nu se observă în momentul intrării, revenirea la accesul exterior al galeriei, accentuarea fostului acces de pe faţada sudică prin transparenţă.

2. prezentarea optimă şi simultană a etapelor de construire, fără a ajunge la o cacufonie vizuală. Demolarea parţială a planşeului galeriei, mutarea în exterior a  acceselor spre galerie/turn, parapetul din sticlă propus la nivelul galeriei asigură vizibilitatea legendei Sf. Ladislau. În exterior, colorarea turnului permite citirea facilă a volumului medieval al bisericii, la care s-a  adosat ulterior. Iluminatul interior al bisericii este etapizată şi tematizată: picturile murale din sec. XIV, tavanul boltit cu picturi renascentiste ale corului, tavanul casetat sunt etape succesive şi aprinse împreună asigură iluminatul festiv. Pictura exterioară este protejată de o copertină uşoară, cu învelitoare de şiţă.

3. Deschiderea către lumina naturală prin eliminarea unor uşi sau prin înlocuirea / înlocuirea parţială a cercevelelor pline cu geam.

Terenul este situat în intravilanul localității Bahnea și este proprietatea Parohiei reformate din Bahnea.

Construcția existentă este amplasată în partea central-nordică a localității Bahnea, nr. 31, comuna Bahnea, pe valea secundară pe partea stângă a văii Târnavei.

Biserică a fost construită în secolul al XIV, fiind una din cele mai vechi biserici din zonă. Iniţial a fost o biserică romano – catolică până în anul 1600 când comunitatea maghiară a trecut la religia reformată. Mult timp clopotniţa a fost separate de biserică, turnul actual fiind adăugat la clădirea bisericii abia în anul 1901. 

Biserica reformată se află pe lista monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-B-15597. 

Planul bisericii este format din: sală, orientată spre vest, şi compusă din turn şi navă dreptunghiulară cu închidere poligonală în capătul vestic. Intrarea principală se deschide sub turn, existând şi o intrare secundară pe latura de sud a bisericii. 

Faţada principală este marcată de corpul turnului înalt, care este lipit de nava dreptunghiulară. Este articulată cu pilaşti deasupra cărora este trasată o cornişă lată, bogat profilată, accentuată în linia pilaştilor, care se continuă pe cele două faţade laterale, unde constitue cornişa principală a navei. 

Cele patru laturi de la al doilea nivel şi până la partea superioară a turnului sunt articulate în flancuri de pilaşti. Acestă porţiune a turnului este împărţită în două părţi, cu o cornişă lată, bogat profilată, asemănătoare cu cea anterioară de la cornişa principală a navei. Pe front se găsesc două ferestre, fiind despărţite între ele cu un buiandrug. În jurul acestor ferestre se pot observa diferite ornamente.

La partea superioară a turnului între pilaşi se deschid ferestre cu închideri semicirculare, având  chenare simple şi bolţare mediane modelate din tencuială. Sub pervarzul ferestrelor putem observa panouri decorative. Deasupra ferestrelor putem observa o decoraţiune în forma unui cadran de ceas arătând simbolic o anumită oră a zilei. 

Coiful turnului este format din două bucăţi, un coif scund, arcuit învelit cu tablă, în mijlocul căruia se află un vârf înalt învelit cu tablă, în capătul căruia se găsesc, conform tradiţiilor reformate, un glob şi o stea. 

Pe faţada laterală din sud , care este front stradal, se găsesc 4 ferestre, încheiate în arc semicircular de mari dimensiuni, cu ancadramente simple de tencuială. Între ferestre apar perechi de pilaştrii. Între al doilea şi al trelea pilastru se află intrarea secundară. 

Pe faţada de est, închiderea poligonală a navei, este deasemenea străpunsă de o fereastră, flancată de perechi de pilaştrii asemănători. 

Prin portalul principal ajungem într-o încăpere îngustă situată sub turn. Din acest antreu, printr-o uşă de lemn masiv, cu două canaturi, ajungem în nava bisericii. În dreapta este amplasată scara tribunei de vest a bisericii, de unde printr-o uşă se face acces la scara care duce în partea de sus a turnului, unde este montat clopotul bisericii. 

În partea din spate a navei bisericii, la tribuna din est a bisericii, este amplasată orga bisericii.

În fiecare an, din cauza solului vegetal necorespunzător pe care s-a construit biserica şi respectiv turnul, acestea se deplasează, apărând fisuri şi crăpături pe pereţii bisericii, motiv pentru care deseori trebuie făcute lucrări de reabilitare. 

Din această cauză beneficiarul a dorit consolidarea structurii bisericii şi a turnului. În urma consolidării finisajele au fost reparate.

Casa de lemn construită în anul 1822 este casa natală a generalului Gál Sándor, personaj important în revoluția din 1848-49.

Este o clădire cu structura pereților din bârne de lemn rotunde, decojite, cu chertare în cruce, șarpantă în patru ape realizată din lemn, cu învelitoare de șindrilă.

Pentru a salva de pierire în anul 2002 casa a fost strămutată la locul actual pe un teren al primăriei. Această intervenție nu a adus rezultatul dorit: au fost tratate cu superficialitate elementele componente a clădirii, în afara materialului de bârne de lemn au pierdut toate elementele originale a casei. Structura șarpantei și a planșeului de lemn peste parter a fost schimbată integral. Elementele de lemn a târnațului au fost înlocuite cu noi stâlpi și grinzi care nu respectă proporțiile originalului.

Proiectarea a început în 2015, când casa era în starea asta dezgolită.

Date despre despre forma originală a clădirii avem din fotografiile din anii 1960 din arhiva Direcției județene pentru Cultură Harghita.

La reabilitare casa a fost dezmembrată în părți componente pentru a selecta elementele originale, valoroase, și anume bârnele de lemn care alcătuiesc structura pereților. In locul fundației în stare degradată s-a realizat o fundație durabilă unde s-a refăcut și pivnița boltită pe forma celui existent în locul original.

S-a refăcut târnațul în forma sa originală cu elemente structurale conform fotografiilor din anii 1960, tâmplăriile și structura acoperișului după analogii.

Casa von Planta datează de la începutul secolului XVII, actualmente fiind locuința de vacanță a familiei. În această casă aceeași familie locuiește de 400 de ani. Acest proiect a plecat de la dorința doamnei von Planta de a avea o nouă baie și o nouă bucătărie și a evoluat într-o amplă intervenție.

Au fost desfăcute lucrări realizate în anii ’50 ce alterau substanța istorică și modul tradițional de funcționare al acestei case tradiționale din Engadina. Efectuând lucrări la instalația electrică s-a descoperit feresca și sgraffito de la 1642, parte din aceasta a fost restaurată iar parte acoperită. Din păcate sgraffito nu a putut fi recuperat deoarece a fost degradat de lucrările ce s-au făcut la tencuială în secolul XVII.

Tot lemnul a fost curățat și restaurat cu multă migală și toate lucrările în lemn s-au făcut folosind lemn masiv de larice și zâmbru. Totodată au fost create noi spații folosind spațiul din vechiul fânar al casei, astfel s-a creat un spațiu generos pentru toată familia, o noua camera cu nisă de dormit si balcon la etaj, o garderobă, și spații sanitare.

Imobilul este situat în intravilanul mun. Tg. Mureș, în zona centrală a acestuia.

Amplasamentul se află la o intersecție importantă de străzi care fac parte astăzi din traseele de traversare a municipiului cu autovehicule grele – Str. Călărași cu Str. Sinaia și Str. Matei Corvin.

Limitrof există funcțiuni de servicii, școli, locuințe, depozitare și alimentație publică.

Clădirea este listată ca monument de arhitectură, la poziția MS-III-m-B-15542– restaurantul „Cocoșul de aur”, fosta casă Burger, construită în 1889.

Prin implementarea acestui proiect se urmărește revitalizarea amplasamentului cu funcțiunea de hotel și restaurant cu terasă. Accesele se păstrează.

Imobilul a fost unul din restaurantele cele mai frecventate ale orașului, cu amenajări de calitate și servire pe măsură. Clădirea cu subsol și parter, o mică extindere pe terasă și amenajarea curții, cuprinde toate anexele necesare funcționării.

Planimetria inițială arăta o configurație compusă din două părți alipite. Construcția supusă evaluării seismice era compunsă din două părți, zona centrală – cladirea veche și un corp adiacent – zona de terasă și scări de acces.

Clădirea având formă dreptunghiulară în plan materializată în regim demisol și parter, a fost construită din zidărie de cărămidă și tehnologia utilizată la vremea construirii, construcție cu elemente clasiciste. Corpul adiacent este alipit clădirii și este format din demisol și terasă parter, construită la dată înființării restaurantului.

Beneficiarul a urmărit să redea gloria inițială a clădirii, prin reluarea funcțiunii de alimentație public combinată cu cea de cazare.

S-a urmărit amenajarea parterului și mansardarea clădirii istorice cu funcțiune hotelieră, a subsolului cu anexe necesare bucătăriei, spații pentru grupuri sanitare, vestiare și construirea în extindere a unei săli de evenimente cu expresie arhitecturală modernă. 

Circulația pe verticală s-a asigurat cu un lift exterior clădirii monument. S-a reamenajat curtea spre canalul turbinei ca terasă, cu posibilitatea de a se organiza evenimente.

A rezultat un număr de 13 camere de cazare cu baile aferente și o sală de restaurant de maxim 250 persoane, cu toate anexele necesare funcționării.

Curtea este amenajată cu accese separate pentru clienții hotelului, ai restaurantului și terasei și pentru aprovizionare. 

S-a reamenajat terasa de vară și s-a refăcut împrejmuirea; cea spre str. Călărași și str. Sinaia, din fier forjat cu soclu din zidărie care a fost restaurată și cea spre canalul turbinei tot metalică, transparentă, dar cu o formulă modernă.

S-au proiectat și executat instalații interioare de iluminat, încălzire, ventilare, apă, canalizare și electrice conform normelor de proiectare.

S-a restaurat clădirea istorică prin consolidarea, înlocuirea structurii afectate. S-au propus finisaje adecvate cu clădirea și funcțiunea. Extinderea s-a realizat fără afectarea structurii existente sau cu intervenții minime de coabitare.

Clădirea muzeului este o fostă casă armenească în stil baroc, construită în anii 1780, reprezentativă, care tocmai datorită acestei reprezentativităţi, dealungul  secolelor, pe rând  a avut funcţia de casă de locuit cu ateliere şi depozite la parter, comandamentul local al armatei Imperiului  Habsburgic, al trezoreriei  Regatului Maghiar din perioada dualistă, trezoreria Regatului Român (în perioada interbelică) , cazarmă de pompieri (anii 1950)  ca din anii 1960 să funcţioneze ca muzeu.

Toate aceste schimbări de funcţii au însemnat şi intervenţii structurale, arhitecturale, cum ar fi: desfiinţarea parţială a unei bolţi iniţiale, închiderea golurilor de pe coridoarele exterioare iniţiale de la parter şi etaj, realizarea unor bolţişoare de cărămidă în locul planşeelor din lemn, intervenţii cu beton etc.  Intervenţia propune recuperarea pe cât se poate ale valorilor iniţiale / adăugate pe parcurs, precum şi o echipare contemporană impusă de funcţiunea de muzeu. Intervenţiile contemporane pot fi bine distinse, ele prin contast întregesc ansamblul.

Lucrările noastre din strada Oltului al oraşului Sfântu Gheorghe, prezentate în cadrul bienalei „arhitectura.6” ne-au dat ocazia unei intervenţii simultane pe trei parcele adiacente dintr-un front stradal istoric. Investiţia hotelului Isabella cuprinde casa burgheză din nr. 5. cu gang şi curte comună, respectiv jumătatea nordică din tronsonul stradal al casei Pünkösti, din nr. 7A. Casa de pe parcela nr. 5 a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea (probabil 1895) în stil eclectic, faţada stradală fiind parţial reconstruită ulterior. Casa prezintă o arhitectură tradiţională, valoroasă, cu structuri verticale zidite, planşeuri cu bolţişoare rezemate pe grinzi de fontă, respectiv planşeuri din lemn, şi acoperiş tradiţional din lemn, învelit cu ţiglă de argilă arsă.

Casa Pünkösti este înscrisă în lista monumentelor istorice, data construirii fiind anul 1839 conform inscripţiei de pe fronton. Construcţiile adosate din curte s-au executat mai târziu. Accesul în incintă se realizează prin gangul care împarte imobilul în două părţi. Astfel casa se compune din două aripi simetrice aflate pe cele două laturi ale gangului de intrare în axul clădirii. Bolţile subsolului şi pereţii de rezistenţă au fost executate din zidărie de cărămidă. Planşeele peste parter şi şarpanta tradiţională sunt concepute pe structură din lemn. S-a păstrat accesul original la subsol, cu uşă de intrare şi scară de acces din gang.

S-a realizat reabilitarea şi refuncţionalizarea construcţiilor ca hotel turistic, principalele intervenţii fiind: mansardarea imobilelor şi conectarea funcţională a celor două clădiri pe fiecare nivel, construirea unui volum nou pentru casa scării în imobilul nr. 5. pentru organizarea circulaţiei verticale, realizarea recepţiei în imobilul nr. 5. şi amenajarea unui restaurant la subsol.

S-a păstrat cu grijă arhitectura diferită ale celor două imobile, confecţiile originale de tâmplărie şi de fier forjat, respectiv picturile murale din gangul casei nr. 5. au fost restaurate. Pentru intervenţiile noi s-a ales o arhitectură contemporană, rezervată. Pe faţada stradală din casa nr. 5. s-au redeschis golurile originale, conform buiandrugilor originale, zidăria din jurul acestora fiind lăsată aparent, ca martor al intervenţiei. Astfel este semnalat şi locul ancadramentului istoric fără inventarea unor profile neînregistrate.

Lucrările vizează reducerea discrepanțelor economico-socio-culturale dintre diferite grupuri de societate, generate de problemele economice din ce în ce mai accentuate în mediul rural și reducerea marginalizării socio-culturale, respectiv integrarea familiilor defavorizați în societate, prin asigurarea accesului copiilor din acest mediu la activități tip “after school”. Aceste tipuri de activități ce se vor desfășura în centrul social, vor fi diversificate și necesită un spațiu de desfășurare adecvat, echipat corespunzător.

Conform raportului primit de la instituția școlii generale din Miercurea Nirajului, numărul copiilor defavorizați îm orașul Miercurea Nirajului și în satele aparținătoare ajunge la 50. Acești copii, din diferite motive, nu primesc susțineea financiară, socială și morală din partea familiei necesară unei dezvoltări emoționale și intelectuale echilibrate. Investiția propusă are țelul de a asigura programe de învățământ, programe libere și masă caldă copiilor defavorizați. Lucrările sunt absolut necesare și vitale pentru asigurarea integrării lor în societate. 

Lucrările propuse urmăresc reamenajarea clădirii studiate, asigurând spațiile necesare funcționării centrului social. Cabinetul medical și cabinetul de oftalmologie vor fi repoziționate în partea nordică-vestică a clădirii, iar în restul clădirii spațiile vor fi reamenajate pentru a crea un centru social pentru copii defavorizați. Spațiile vor include: hol de primire, două clase pentru copii, o sală de mese (alimentația se va realiza în stil tip “catering”), un oficiu, spațiu tehnic, și spații anexe pentru deservirea accestei funcțiuni.

Între cabinetul medical și centrul social se va încheia un contract de colaborare, pentru consultanța copiilor.

O casa populară din satul Iacobeni a fost transferată și reconstruită într-o formă foarte asemănătoare cu starea inițială, în zona Cioboteni, or. Miercurea Ciuc.

Casa este un exemplu tipic al case populare tradiționale secuiești, realizate din bârne de lemn, cu târnaț din trei laturi, din anii 1930-1940. Casa a fost demontată încă în anul 2001, reconstruirea lui a fost finalizată abia în 2020. Casa a fost reconstruită cu tehnologii tradiționale, renovată și izolată termic.

Casele cu structură din bârne de lemn erau adeseori mutate, prin procesul de demontare și reconstruire, deoarece elementele de construcție ca zidul, planșeul și șarpanta, pot fii ușor demontate și remontate.

Ce am gasit?

• Un suflu rece si distant, o poveste înnegurata și puțin apăsătoare
• Un spațiu puțin primitor și de multe ori neprietenos, friguros și umed
• O poveste veche, care obosise în a fi repetată la nesfârșit, ascunzând atât de multe 
• O casă sprijinită în proptele, prin care trecea vantul

Ce povești au ieșit la iveală:

• Povestea romanică a bisericii orașului, doar bănuită până în prezent
• Cripte încă nedezvelite ale celor care au scris istoria
• Pași ascunși, martorii unei etape înfloritoare gotice
• Povesti dălțuite în pietre masive despre oamenii de seamă ai orașului (Armbruster)

Cum a început să se transforme vechea biserica gri:

• Primenirea suprafeței pietrei naturale, începută încă din etapa precedentă, suprafețe ascunse ochiului de multă vreme
• Îmbrăcarea cu un „covor” nou dintr-o piatră luminoasă, o textură fină care evidențiază lespezile bătrânei pardoseli. Alternarea cu piatra rece a romanicului, care arată dimensiunea generoasă a primei biserici importante a orașului
• Straie noi pe ziduri, la fel de luminoase și optimiste, totodata călduroase și prietenoase
• Acesorii moderne din sticlă, care conservă mici bijuterii de arhitectură până acum îngropate. (corul romanic)
• Haine noi pe dinafara, care întregesc o imagine caldă și umană de aproape, dar totodata aduce o prezență nouă, impunătoare și zveltă, de departe. 
• Abundența de lumină, dar și jocuri luminoase care vor sublinia diferitele evenimente și vor aduce plus valoare patrimoniului imobil interior
• Pulsatii hi-tech multimedia pregătite să facă față oricăror provocari culturale ale secolului XXI

Câteva ansambluri de proces din culisele execuției, fără a avea o ordine, fiind întrepătrunse:

• Cota interioară de călcare coborâtă cu 26 cm, cu impact pozitiv asupra proporției coloanelor. Corectarea stilistică prin revenirea la o etapă coerentă gotică
• O săpătură cvasigenerală a interiorului bisericii, eveniment unic în România
• O expoziție permanentă pentru punerea în valoare a absidei romanice
• Sistem de încălzire în pardoseală și în pereți, de o temperatură joasă
• Sistem de iluminat cu posibilitate infinită de scenarii 
• Degajarea unor elemente adăugate în ultimul secol – ferula și obținerea unor circuite facile de parcurgere și vizitare
• Îmbunătățirea comportării unor pereți prin armare metalică – tehnologie contemporană
• Degajarea unor accesuri vechi (vest, transept sud) cu orientarea bisericii către toate laturile
• Remedierea și adaptarea băncilor neogotice la noua soluție de pardoseli
• Reparații exterioare și interioare la turnul clopotniță, măsura mare consumatoare de resurse
• Înnoirea materialului lemnos la treptele turnurilor
• Restaurarea integrală a vitraliilor și asigurarea etanșeității cu păstrarea calității estetice

Măsuri colaterale apărute pe parcurs

• Amplasarea orgii în ferulă
• Punerea în valoare a altarului gotic prin amplasarea în ferulă

Câteva concluzii:

• Un organism întinerit, pregătit pentru modernitatea sec. XXI, dar păstrând nealterate dovezile trecerii timpului
• O imagine generală mai plăcută, pozitivă, optimistă și caldă, pregătită să lupte cu „furtunile” societății actuale. Îmbunătățirea diametral opusă a acelei atmosfere relativ apăsătoare, neutre și neprietenoase de dinainte. 
• Un absamblu în continuă mișcare, polivalent și totodată tradițional
• Un loc de reunire de idei culturale și religioase
• Un loc care definește istoria Sibiului și va continua sa o facă
• O biserică cu o continuitate neîntreruptă
• Și alte povești care au rămas ferecate, gata de a fi descoperite de cei ce vor urma

Casa a fost construită în anul 1912 în preajma bisericii catolice din Bancu, cu funcțiunea de casă cantorială. Între anii 1950-2000 a funcționat ca dispensar medical comunal, după care a stat nefolosită.

Degradările majore erau la acoperiș și la planșee de lemn din cauza umezelii.

Reabilitarea viza și mansardarea clădirii. S-a optat la o soluție unde structura de lemn cioplit al acoperișului este pusă în evidență.

Pe teren este și o șură tradițională care a fost restaurată.

O biserică în buricul târgului, sâmbure sacru în miezul profanului cotidian, clădirea veche de 240 de ani a trecut prin numeroase schimburi de decor în scena pieței centrale a orașului. La rândul ei înlocuiește și ea o biserică gotică edificată în 1633 cu efortul comun al catolicilor și reformaților, ca soluție finală a disputei dintre cele două confesii, biserica veche din deal revenind catolicilor. 

Zidul de incintă demolat în 1941 integra o serie de prăvălii în „carnea” sa, asigurând efervescența vieții în jurul bisercii. Pavarea piațetei insulare și marcarea traseului zidului de incintă în textura pavajul aduce  omagiu vremurilor trecute, când biserica era incă busola lumii spirituale.

Interiorul inițial, o reprezentare reușită a „barocului puritan” alterat prin zugrăveli cu imitații de marmură din secolul 20, a fost reinventată, detaliile arhitecturale ale ornamentelor de tencuială meșteșugărești, realizate in situ au fost puse într-o nouă lumină, furnizată de un sistem sofisticat de iluminat interior cu setări de lumini specifice diverselor evenimente și activități (liturgii, festivități, concerte) ce pot avea loc în biserică, spațiu central major utilizat intens de către întreaga comunitate. 

Comuna în mod tradiţional a fost un centru de prelucrare a lemnului, cu un număr ridicat de mici ateliere. Prin propunere, clădirea utilizează lemnul ca la transformarea şarpantei şi ca materie de finisai – mai ales în exteriorul clădirii. Pardosela sălii de şedinţe este parchet lamelar din lemn, triplu stratificat. Pardoselile din holul de intrare, coridoare,  scări au fost placate cu piatră naturală din zonă.  

Din păcate, bugetul nu a permis utizarea integrală a finisajelor naturale, astfel grupurile sanitare au fost placate cu grijă cu gresie/faianţă, majoritatea pardoselilor este din parchet stratificat, mobilierul din PAL. Pe tor parcursul proiectului am acordat asistenţă tehnică. Şansa conlucrării cu un constructor local calificat, conştiinciozitatea lucrătorilor a condus la un rezultat foarte îngrijit.

Practic în zece ani, a fost reabilitată, căminul cultural, primăria, piaţa. 

La mijlocul anilor 2010 am realizat un PUZ pentru zona centrală a comunei. Din analiza situaţiei existente / disfuncţionalităţi/ a reieşit că tocmai zona din faţa căminului culturla şi a primăriei, care este şi o zonă de tranzit către gimnaziul localităţii este de fapt o zonă destructurată. Pentru a schimba atutudinea faţă de mediul înconjurător cu caracter rural, în vederea educării elevilor, am propus o strategie de reabilitare a zonei: reabilitarea piaţetei şi pe urmă a clădirii primăriei. 

Clădirea Primăriei din Ciumani a fost construită în anii 1990. Proiectul efectiv a plecat de la necesitatea creării unui acces pentru persoane cu dizabilităţi locomotorii, coroborat cu dorinţa de termoizolare a clădirii. Prin transformarea podului în mansardă (cu păstrarea în mare parte a structurii şarpantei originale)    a fost amenajată la ultimul nivel sala de şedinţă / sala de festivităţi, cu un mic foyer şi cu grupurile sanitare/depozitele aferente. Mutarea sălii de şedinţe la mansardă a permis reorganizarea funcţiunilor în clădire: astfel s-a creat o recepţie în holul de intrare, funcţiunile ce necesită accesul publicului sunt amenajate la parter, iar birourile la etaj.

Proiectul a avut două componente: restaurarea vechii construcții – casa Comănici, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice în anul 2019 și realizarea unui nou corp, în extindere a acesteia, pe locul unei foste șuri. Parterul clădirii va adăposti o mică expoziție privind istoria locului, iar la etaj și mansardă a fost amenajată o locuință. 

Vechea construcție, proprietate a familiei de boieri Comănici (printre obiectele aparținând familiei a fost găsită și o diplomă de înnobilare din anul 1670), a prezentat numeroase degradări structurale ca urmare a tasărilor pământului survenite în timp, cauzate de nivelul crescut de umiditate datorat preluării ineficiente a apelor pluviale, dar și a execuției deficitare a zidăriei în cele două etape de realizare a casei. Prezența numeroaselor fisuri în zidărie, deformarea planșeelor și existența unei șarpante cu elemente subdimensionate au impus obținerea unei autorizații în regim de urgență pentru o intervenție de punere în siguranță și consolidare a structurii construcției.

În anul 2020 beneficiarul a aplicat la subprogramul intervenții de urgență al Institutului Național al Patrimoniului, obținând, pe locul 4, cu un punctaj de 80 puncte o finanțare de 138.732 lei pentru aceste lucrări de consolidare structurală. După încheiera lucrărilor de consolidare au fost realizate noile instalații, intervenția finalizîndu-se în anul 2022 cu lucrările de finisare interioară și exterioară.

Construcția realizată cu zidărie din piatră și cărămidă, cu planșee din lemn masiv, datată în sec. XVIII, se află la intersecția celor două artere importante, pe un platou (punctul cel mai înalt din sat), în imediata apropiere a bisericii cu hramul Cuvioasa Paraschiva. Aceasta prezintă o particularitate, fiind structurată pe înălțime cu spațiile de locuit la etaj, având un parter cu înălțime joasă, spre deosebire de tipologia frecvent întâlnită în zonă, cu un parter peste pivniță.

Casa este amplasată pe limita de proprietate pe două laturi și are un acces direct din stradă în camera mare a parterului. Aceasta a adăpostit mulți ani șezătoarea din sat, înainte să fie transformată în spațiu comercial. Întru păstrarea unei funcțiuni publice, proprietarul a decis amenajarea întregului nivel într-un spațiu expozițional dedicat istoriei locului. La etaj a fost amenajată o locuință.

  Pe parcursul șantierului a fost organizată pentru localnici, în parteneriat cu Ordinul Arhitecților, o prezentare a tehnicilor tradiționale privind intervențiile asupra caselor de patrimoniu, susținută de un cunoscut specialist în domeniu.

Intervențiile au constat în decopertări ale tencuielilor exterioare dpe bază de ciment și ale celor interioare în vederea executării unor tencuieli noi pe bază de var. Au fost astfel identificate zonele cu probleme, fisuri, sau zidiri defectuoase. Acestea au fost refăcute (rezidite) sau rețesute. De asemenea au fost refăcute arcele de cărămidă ale terestrelor. Pardoselile din lemn ale parterului au fost refăcute integral, intradosul celor existente fiind putrezit. Pentru elementele de lemn descoperite în zidărie au fost efectuate analize dendrocronologice, acestea provenind din jurul anului 1830. Vechea șarpantă a fost remontată sub una nouă, cu elemente corect dimensionate, și lăsată aparentă. Au fost curățate grinzile și restul de elemente ale plafoanelor. Tâmplăriile interioare  și cele exterioare au fost restaurate.

Clădirea construită în anul 1943 după planurile arhitectului Gheorghe Petrașcu pentru familia Greceanu drept conac de vacanță, se situeaza in valea Luncavatului, parte dintr-o proprietate candva in care se situa si Cula Greceanu. De altfel, caracteristici ale acesteia le putem regasi in arhitectura conacului precum conicitatea volumului inalt, tencuiala alba, acoperisul cu rupere de panta si invelitoare din sita. Starea fizica odata cu inceperea lucrarilor a fost una mediocra, fiind prezente reparatii cu ciment la baza soclului  si pe fatade din cauza infilitratiilo tamplarii degradate si pardoseli putrede. Acoperisul era intr-o stare proasta din cauza modului de punere in opera, fiind in putine straturi si fiind taiata nu despicata.

Deși nu este clasată monument istoric, tehnicile și materialele utilizate au ținut cont atât de construcția în sine ce denotă o gândire clară în raport cu împrejurimile cât și zona protejată din care face parte.
Proiectul de restaurare a conacului constă în refacerea învelitorii din șiță lemn brad cu ocazia căreia s-a realizat și o termoizolare de 30cm grosime cu vată minerlă a podurilor transformate în mansarde în volumul existent, adăugarea unor lucarne pentru iluminarea lor, reparația fațadelor cu tencuieli pe bază de var, hidroizolarea orizontală la nivelul cotei 0, înlocuirea tâmplăriilor cu unele din lemn de stejar, reparația coșurilor și realizarea unei prispe pe latura dinspre poiană.

Toate elementele care au putut fi păstrate sau reparate (obloane ferestre, șarpantă lemn) se vor reamplasa conform stării originale. Lucrările vor fi continuate și la interior prin cadrul unui proiect de amenajare interioară în derulare.
Conacul își va păstra funcțiunea de locuire odată cu finalizarea lucrărilor.

Ansamblul capelei “ Inima lui Isus” din Odorheiu Secuiesc reprezintă o bijuterie arhitecturală clasat monument istoric de interes național. – (HR-II-a-A12893).
Ansamblul este format din capelă, casă de locuit şi zidul de incintă. Capela este o construcţie de plan cvadrilobat, cu patru abside semicirculare alipite unui plan central de formă pătrată, înconjurată  de un zid de incintă din piatră şi cărămidă în care se intercalează şi casa de locuit (casa portarului sau casa sihastrului).

Principiile de restaurare au urmărit o viziune globală asupra ansamblului, privite într-o perspectivă cuprinzătoare, extinsă de la detaliul de arhitectură la peisaj cu
amenajări exterioare realizate cu o modestie controlată cu scopul de a păstra aspectul existent al contextului în care se integrează armonic ansamblul monumentului.

Lucrările de reabilitare au urmărit: eliminarea cauzelor degradărilor, utilizarea finisajelor corespunzătoare (tencuieli pe bază de var), consolidarea corespunzătoare,
majorarea capacităţii portante a structurii de rezistenţă, asigurarea durabilităţii intervenţiilor structurale, folosirea unor materiale de construcţii de bună calitate
(material lemnos la şarpante, învelitoare din şindrilă).  Toate lucrările de renovare si restaurare au fost realizate prin prisma expertizelor de specialitate: studiu de istoria artei, expertiză tehnică, studiu pentru materialul lemnos, studiu de sondaje stratigrafice.

Lucrări de intervenții: sistem de evacuare a apelor pluviale, reparații la parament: îndepărtare tencuială de ciment, refacerea tencuileii după uscarea masei de zidărie cu tencuială pe bază de var, reapararea fisurilor prin  matări cu mortar de var, în interior păstrarea tencuielii de epocă în proporție de 70%, reașezarea pardoselii de cărămidă în pat de nisip, realizare canal de ventilare lângă pereți, tâmplării recondiționate, iluminarea tavanului casetat și a întregului ansamblu, amenajări exterioare.

Prin restaurarea şi renovarea ansamblului capelei romano-catolice “Inima lui Isus” Protopopiatul Romano – Catolică ca proprietar doreşte să deschidă capela
publicului şi  vizitatorilor. Prin acest proiect ansamblul a primit o destinaţie turistică, s-a inclus în circuitul turistic al municipiului și al zonei și este deschis publicului larg. Datorită realizării lucrărilor de restaurare ansamblul are două funcţiuni: una religioasă – susţinerea de slujbe în timpul sărbătorilor religioase, și una turistică,
culturală (sesiuni de lectură, concert muzică clasică), asigurând astfel sustenabilitatea monumentului.

Ansamblul baroc al mănăstirii minoriților din Kanta este un element arhitectural şi artistic remarcabil în peisajul oraşului Târgu Secuiesc. Biserica romano-catolică a fost construită între anii 1722-1795 în stil baroc. Înaintea terminării bisericii, în 1740 s-au demarat lucrările pentru alipirea la corpul bisericii a unei mănăstiri pentru minoriţi.

Clădirea a funcționat ca mănăstire a minoriților, mai târziu ca și colegiu gimnazial catolic. În a doua jumătate a secolului 20 a devenit parțial abandonată, urmînd ca în 1969 acoperișul învelit cu șindrilă să fie incendiat. După acest eveniment, deși a fost reacoperită, nu a mai fost folosită din cauza deteriorărilor structurale.

Fațada cea mai impozantă a mănăstirii, cea de vest dispune de o tratare arhitecturală de stil neoclasic târziu cu unele elemente specifice romantismului goticizant, tipic anilor 1820–1840. Zidul fațadei s-a desprins complet de clădire, suportat doar de câțiva tiranți metalici.

Refectoriul a fost acoperit cu o boltă semicilindrică cu patru perechi de penetrații, dintre care cele de mijloc s-au prăbușit. Spectaculozitatea încăperii este oferită de bogata ornamentică barocă de stucatură, splendidă și în starea de ruină înainte de renovare.

După ce a ajuns în stare nefuncțională, una dintre problemele majore a fost găsirea unei destinații adecvate. După multe schimbări, în final s-a ajuns la soluția de a găzdui în clădire o școală profesională și colegiu.

Principiul arhitectural al reabilitării și refuncționalizării se bazează pe ideea reabilitării autentice a clădirii istorice, preponderent baroce, cu spațiile funcționale interpretate flexibil pentru diferite utilizări în perspectivă. În această idee s-a decis soluționarea grupurilor sanitare și a spațiilor tehnice în afara clădirii istorice, într-o extindere pe fosta amprentă a depozitului demolat, alipit laturii nordice.

Una dintre problemele majore a fost coborîrea și ținerea sub control permanent a nivelului apelor freatice, prin puțuri de colectare a apelor și pomparea lor înspre pârâul Turia.

Planșeele din lemn au fost înlocuite de un sistem alcătuit din grinzi metalice cu tablă cutată zincată și suprabetonată.

Pentru reducerea umezirii cauzate de capilaritatea zidăriilor, s-a utilizat sistemul Biodry, soluțiile tradiționale nefiind posibile în acest caz particular din cauza zidăriilor mixte de cărămizi și pietre cu formă neregulată. Zidăriile au fost întărite prin injectări, rezidiri, plombări, țeseri, rostuiri.

Terenul obiectivului se află la colţul străzii Bolyai cu strada Borsos Tamás. Pe teren există o construcţie cu regim de înălţime S+P, care a fost identificată ca fosta clădire a Bisericii Unitariene. Clădirea a fost construită în anul 1843. În anul 1849 aceasta este cumpărată de avocatul Benko Pal. În anul 1869 este extinsă. Într-o perioadă imediată acestei extinderi este construită clădirea alipită de actuala biserica (nr. 13 ) în care a funcționat restaurantul „Regele Matei”. În anul 1920 acesta si-a schimbat denumirea iar clădirea a rămas cunoscută sub numele de „Leul” (Oroszlan).

Construcțiile sunt menționate și pe hărțile orașului provenind din anul 1898, atât în harta generală a localității, la poziția nr. 53, cât și harta detaliată, în care figurează cele două clădiri poziția 1767 cu Biserica Unitariană și poziția 1966 cu clădirea restaurantului. Construcțiile nu fac parte din categoria monumentelor istorice și de artă din municipiu, însă sunt situate în zona de protecție a monumentelor istorice învecinate. Deși provin dintr-o perioadă de peste 100 de ani, clădirile nu prezintă valori arhitecturale deosebite, ele necesitând lucrări de modernizare și amenajare. 

În anul 2007 s-a obținut o autorizație de construire pentru un hotel și restaurant. Proiectul a fost realizat de firma MULTINVEST, arhitect Horvath Nicolae. În anul 2008 s-au început lucrările de execuție. Clădirea a fost realizată la nivel de structură și anvelopare clădire însă din cauza crizei financiare de la momentul respectiv clădirea a fost “abandonată” pănă în anul 2018 când s-au reluat lucrările modificând funcțiunea. 

Beneficiariul FUNDATIA STUDIUM prin  PAROHIA UNITARIANĂ TG. MUREȘ, a dorit  să finalizeze lucrările autorizate în anul 2007 și să modifice funcțiunea de Pensiune într-un incubator de afaceri, spații de cazare temporare pentru tinerii rezidenți și spații interanctive de expoziție pentru „Casa științelor Bolyai” . 

Conceptul de „Casa științelor Bolyai” a venit din dorința beneficiarului de a amenaja un muzeu modern al științelor. Acesta va fi alcătuit dintr-o serie de încăperi cu expoziții interactive temporare sau permanente. Acesta va dispune de o recepție, grupuri sanitare, cafenea și spații camerciale/gift-shop. 

Incubatorul pentru societăți civile „STUDIUM” dezvoltă așa-zisul concept american de coworking. Astfel se dorește ca parterul clădirii să ofere un spațiu de lucru cu toate echipamentele necesare funcționării mai multor societăți civile mici sau persoane fizice autorizate. Vor exista de asemenea căteva spații compartimentate cu birouri mai mici sau mai mari care de asemenea vor putea fi închiriate de aceștia.  Etajul 1 și mansarda va avea două zone distincte, o zonă cu săli de conferințe, grupuri sanitare și foaier pentru acestea și o zonă cu apartamente tip studio care vor fi închiriate in regim de locuinta temporara rezidenților de la UMF. Vor exista astfel 14 apartamente/studio echipate cu o mică chicinetă, cameră de zi, baie și dormitor.

 

 

Proiect finanțat din timbrul arhitecturii

 

 

Sunteți în căutarea unei soluții BIM?

CONSOFT vă ajută să găsiți alegerea optimă.

Misiunea CONSOFT — ca partener de software — este să vă ajutăm să fiți mai productivi și nu în ultimul rând mai eficienți în activitatea dvs. profesională. Sprijinim echipele de specialiști în privința utilizării tehnologiilor și le ținem la curent cu inovațiile care apar în ritm alert. 

Oferim industriei construcțiilor soluții software BIM, servicii personalizate și cunoștințe acumulate pe termen lung. Deținem tehnologii care oferă diferiților specialiști participarea într-un flux de lucru OPEN BIM fără bătăi de cap și fără compromisuri.

CONSOFT este unic distribuitor în România al soluțiilor software oferite de firma Graphisoft — Archicad, BIMx, BIMcloud și DDScad.

Conform Institutului de Arhitectură din Australia: “Răspândirea BIM-ului în industrie va îndemna profesioniștii la o formare continuă privind tehnologii, fluxuri de lucru și protocoale”.

Având o echipă cu experiență de peste 25 de ani, CONSOFT vă oferă cursuri de inițiere și perfecționare în programele BIM Archicad, Tekla Structures, AxisVM, Solibri și vă furnizează servicii de consultanță în înțelegerea și implementarea metodei de lucru OPEN BIM.

Mai multe detalii pe https://www.consoft.ro

 

 

peste 200 de ani de inovație!

Cu prezență în 28 de țări și având 216 puncte de producție, Wienerberger Group este cel mai mare producător de blocuri ceramice din lume (POROTHERM), producător și furnizor de cărămidă aparentă și placaj ceramic (TERCA), lider de piață în Europa pentru țiglă ceramică (TONDACH) și pentru pavaje de beton (SEMMERLOCK) în Europa Centrala și de Est. În sisteme de țevărie (țevile ceramice STEINZEUG-KERAMO și țevile de plastic PIPELIFE) compania este unul dintre principalii furnizori europeni.

Povestea de succes a grupului a început în Austria în urmă cu peste 200 de ani, iar în România suntem prezenți din 1998. Wienerberger are în România 7 fabrici – 4 unități de producție de cărămidă și 3 unități de producție de pavaje. Avem peste 520 angajați și o rețea de distribuție la nivel național. De asemenea, exportăm produsele noastre în Ungaria, Republica Moldova și Bulgaria.

Ne dorim în continuare ca succesul nostru să fie bazat pe calitate excepțională și pe inovație. Tehnologiile de ultimă oră și experții din domeniu implicați în procesul de producție sunt garanția că produsele finale obținute sunt potrivite proiectelor arhitectonice moderne, performante energetic și mai ales sustenabile.

Mai multe detalii pe www.wienerberger.ro

 

 

ALUKÖNIGSTAHL este un furnizor de sisteme de cea mai înaltă calitate din aluminiu, oțel și plastic, precum și componente pentru realizarea arhitecturii contemporane, eficiente din punct de vedere energetic. Astfel susține proiecte de clădiri durabile.

ALUKÖNIGSTAHL operează în România din 1995 și cooperează îndeaproape cu cei mai experimentați producători de construcții de fațade, ferestre și uși de pe piața românească. De mai bine de 60 de ani suntem dealeri exclusivi cu doi producători de sisteme de top: Schüco international KG, lider mondial în sisteme de aluminiu, și Jansen AG, specialist în sisteme de profile din oțel. Această cooperare și dezvoltarea produselor specifice au ajutat ALUKÖNIGSTAHL să devină lider în tehnologie și inovare. Lista de referințe a companiei noastre include numeroase proiecte de birouri, rezidențiale, retail și hoteluri din toată România.

Pe lângă gama extrem de larga de produse care acoperă toate elementele anvelopelor clădirii: ferestre, usi, pereti cortina si luminatoare, sisteme de umbrire, usi rezistente la foc, sisteme de automatizare, oferim o mulțime de servicii dedicate arhitecților, investitorilor și dezvoltatorilor imobiliari, cu competență extinsă de servicii în toate fazele unui proiect de construcție. Compania noastră dispune de echipe de consultanta care dezvolta produse noi și oferă argumente decisive pentru alegerea componentelor optime de sistem pentru un anumit proiect de construcție.

Pentru informații detaliate despre produsele și serviciile noastre, accesați pagina noastră web: www.alukoenigstahl.ro.